Trofeul Maramuresului

In urma cu mai bine de o saptamana am aflat intamplator despre un concurs de biciclete ce avea sa aiba loc in data de 30.10.2011, cu startul din Baia Mare (afis concurs). Am fost incantat de acest lucru, drept pentru care m-am si inscris.
Vineri mi-am luat concediu special pentru a face traseul - pentru a vedea ce urma sa ma astepte la concurs.
Am plecat din parcul municipal in sus pe Valea Rosie, ajungand la Pensiunea Magura (pana aici drumul fiind asfaltat), unde am luat-o in stanga prin padure. Am urcat in jur de 4 km pana ce am ajuns la Trei Stejari:
De aici am impins putin bitza, fiind o zona nepracticabila (cel putin ptr. mine) mersului pe ea, fiind si vorba despre o urcare abrupta. Din varf padurea se vedea extrem de frumos A urmat o coborare, desi la inceput printr-o zona plina de ravene, extrem de frumoasa, pana pe Valea Borcutului - unde deja eram din nou pe asfalt. Ultima parte a coborarii a fost una de vis, ajungand jos cu ochii inlacrimati de la viteza si frig; prin unele locuri solul era chiar si inghetat. Aproape de terenul de fotbal, am parasit din nou asfaltul, luand-o in dreapta si urmand marcajul albastru, ajungand in zona viilor de pe dealul Dura si mai apoi in zona livezilor de meri. Tot urmand marcajul albastru, dupa ce am trecut peste un pod am luat-o in dreapta, urmand sa intru in localitatea Baita. De aici drumul a fost din nou asfaltat. Au urmat vreo 5-6 km de urcare usoara de-a lungul localitatii Baita, dupa care urmand indicatorul ce arata intrarea in localitatea Ulmoasa am luat-o in dreapta, trecand peste un pod din lemn si incepand o urcare mai abrupta prin localitatea mai sus amintita. Chiar dupa pod, fiind si o zona mai impadurita, mi se parea ca temperatura scazuse cu cateva grade bune, fiindu-mi destul de rece....Ba mai mult, daca inclinam putin capul, simteam acel fluierat al vantului pe care de regula doar iarna pe ger il auzi - a fost frumos. Parasind localitatea Ulmoasa, am parasit si asfaltul pentru ultima data. De aici a urmat o urcare medie la inceput, insa extrem de grea pe urma. Ajuns in varf am mai mers putin (zona cu urcusuri si coborari usoare) si am ajuns la Plescioare. De aici dupa inca putin de mers cu urcurusi si coborari usoare a urmat o coborare pur si simplu mirifica, undeva la 8 km lungime, pana pe Valea  Usturoiului, loc care a insemnat si terminarea traseului. Coborarea de la Plestioare pana pe Valea Usturoiului pot spune ca a fost una de vis, cred ca a fost de altfel coborarea off-road pe care am atins cea mai mare viteza.
Mai sus am descris traseul ce urma sa-l fac azi, 30.10, la concurs. Azi, insa, cu cateva minute inainte de start, am aflat ca s-a schimbat directia traseului si ca il voi face in sens invers...
Am facut traseul, in jur a 35 de km, in 2 ore si jumatate, cu 45 de minute mai mult decat cel de pe locul I (care insa a concurat la profesionisti, facand parte dintr-un club), ajungad pe locul al 6-lea, la doar cateva zeci de secunde dupa un alt concurent (care mi-a fost elev pe vremea cand eram si profesor), si pe locul intai la categoria la care eram eu inscris. Drept rasplata am primit o cupa si o diploma:
am avut parte si de o portie dubla de sarmale foarte gustoase, precum si de o bere, ambele gratis.
Per ansamblu a fost un concurs frumos.
La scurt timp dupa finalizarea premierei, am asistat la cateva interpretarii ale fanfarei, un moment foarte frumos la care s-a adunat ceva lume. Atat bicicleta, cat si eu, am aratat dupa concurs extremi de murdari:
,motiv pentru care pe ea am dus-o la spalatorie: de unde a iesit ca noua.

Datorita acestui concurs am descoperit inca doua coborari deosebit de frumoase, ambele din zona Plescioare:
1. catre Ulmoasa (cea pe care vineri, la antrenament, am crezut ca-mi dau duhul impingand bitza)
2. catre Valea Usturoiului.
Nu as putea spune care din cele doua coborari a fost mai spectaculoasa, ambele fiind deosebit de frumoase si pline-pline de adrenalina!

Pozele de pe traseu sunt facute vineri, 20.10.2011, la antrenament.

Toamna la baraj

De curand am fost pana la Mogosa cu bitza, dorindu-mi foarte mult sa ajung pe acolo si toamna. Pana ieri, am crezut ca toamna, loc mai frumos ca Mogosa nu exista...; de ce pana ieri? caci ieri am realizat ca un loc care de regula vara nu-mi provoaca deosebita placere, preferand de 10 ori mai mult Mogosa, este deosebit de frumos toamna, intrecand in frumusete chiar si Mogosa...este vorba despre Lacul baraj Firiza. Cu siguranta si vara as aprecia acest loc mai mult daca ar fi mai multa liniste.
Ieri, am fost eu si cativa pescari (care evident ca faceau liniste)... doar 2 grupuri de turisti au trecut pe acolo in cele aproxmativ 2 ore cat am stat acolo ...insa au venit si au plecat repede.

Ce m-a fascinat mult a fost apa care venea la mal si sunetul produs era similar cu cel al valurilor ... mi-a placut enorm...ba chiar m-am tavalit pe jos si am stat asa ascultand-o....

E atat de deosebit ceea ce ne ofera natura - locuri care in anotimpuri (si nu numai) diferite sunt atat de diverse!

Creasta Cocosului

Duminica, 16 octombrie, desi aveam in gand sa fac o tura cu bitza pana la Mogosa (cu toate ca erau doar vreo 7-8 grade afara...sau poate chiar mai putin de atat), am decis pana la urma sa merg cu niste prieteni la Creasta Cocosului - am facut o alegere corecta, mai ales ca in uma cu o zi ninsese in zonele inalte (inclusiv la Cavnic). Am mers cu masinile pana la hanul lui Pintea de unde am urmat traseul marcat. Pozele de mai jos spun totul: Precizez ca pozele nu-mi apartin in totalitate.

Mogosa...toamna

Am vrut sa ajung la Mogosa si pe timp de toamna, ceea ce s-a si intamplat duminica, 23.10.2011 - cand m-am urcat pe bitza avand ca destinatie Mogosa.
Lume putina, vreme destul de rece, o liniste suprema m-au facut sa ma simt extrem de bine in cele peste 2 ore petrecute acolo.
Inca odata pot sa afirm cu toata convingerea ca Mogosa e locul meu preferat!

Ocolul Crestei Cocosului

Ocolul Crestei Cocosului: Baia Mare - Baia Sprie - mina Suior - Poiana Boului - Taul Chendroaiei - Cavnic - un traseu superb, un traseu cu de toate: urcari mai abrupte sau mai putin abrupte (mai ales in prima parte a traseului, pana in Poiana Boului), coborari (in special coborarea Cavnicului - cea mai frumoasa coborare pe asfalt din cate am avut eu parte pana acum), privelisti deosebite: Harta pe bikemap (realizata de János Rusiczki): aici (o harta similara: aici).
Data parcurgerii traseului: 22.09.2011 (o zi frumoasa de toamna, joi)
Km parcursi: 47
Viteza medie: ~ 12 km/h
Viteza maxima: ~52 km/h - atinsa la coborarea Cavnicului
Timp pedaland: 4h 15'
Calorii arse: ~600

Drumul spre casa...spre Cavnic

Data: 9 septembrie 2011 - o zi placuta de toamna, vineri, aproximativ ora 18:00 - pornesc inspre Cavnic cu bicicleta, alegand sa merg pe la mina Suior - un traseu descoperit recent.
Ajuns insa la mina, am fost nevoit sa ma intorc din drum fiindca 3 caini mi-au iesit in intampinare nefiind tocmai prietenosi cu mine... am incercat de 3 ori sa ma apropiu dar de fiecare data fara succes ... din contra, pareau din ce in ce mai nervosi, asa ca am decis sa renunt si sa fac cale-ntoarsa...

Data: 16 septembrie 2011 - din nou o zi placuta de toamna, vineri, aproximativ ora 15:00
Pornesc din nou inspre Cavnic, alegand din nou sa merg pe la mina Suior. Prima parte a traseului e pe asfalt si incepe din Baia Mare, se continua prin Baia Sprie, alegand dupa iesirea din Baia Sprie drumul ce duce catre Mogosa/Suior. Nu fac dreapta nici la Mogosa, nici la Suior, ci imi continuu drumul tot in fata, de la intersectia cu Suior drumul fiind unul betonat si destul de inclinat. Nu trece mult timp si ajung la mina. Spre surprinderea mea am vazut doar un caine si si aceasta dormea...eram insa pregatit pentru orice eventualitate - aveam la mine 3 oase + un sprei cumparate de la un pet-shop. Din curtea minei am luat-o pe drumul pavat
pe care l-am continuat pana ce am ajuns in Poiana Boului - mai bine zis la marginea ei, unde am poposit pret de cateva minute. Putin mai sus m-am intalnit cu o doamna care mi-a zis ca e din Drobeta-Turnu Severin si ca era intr-un sejur de 2 zile la Suior - un sejur pe care-l castigase la Radio Romania Actualitati. Era foarte incantata de locurile de aici din Maramures.
Mai urc ce urc si drumul pavat se termina, facandu-si aparitia niste balti - pe aici pe undeva fiind si zona cea mai inalta ca altitudine din cadrul acestui traseu. De precizat e si faptul ca pana aici traseul constituie doar urcare. Coborarea pana in Cavnic a fost una placuta, cu toate ca a fost si destul de noroioasa. In prima parte coborarea e din nou pe un drum pavat (destul de distrus) care se termina insa in scurt timp, urmand drum de padure (carari). Era coborarea cu siguranta si mult mai frumoasa daca era mai multa lumina ... soarele ascunzandu-se dupa un deal la scurt timp dupa ce am inceput sa cobor.

Duminca, 18 septembrie ma decid sa ma intorc in BM alegand sa fac traseul de vineri in sens invers.
Traseul din Cavnic incepe pe drumul de langa Pensiunea Cristal. Ajung la un moment dat la prima ramificatie de drumuri - un drum ducea in dreapta si altul se continua in fata trecand peste un mic pod. Aleg drumul ce duce in fata - fiind sigur ca e acelasi drum pe care am coborat vineri seara - deci drumul cel bun.

Urc destul de mult si mi se parea ciudat caci vedeam metri de lemne frumos aranjate pe marginea lui - lemne de care nu-mi aminteam sa le fi vazut si vineri ... am continuat insa drumul zicandu-mi ca sigur erau si vineri doar ca nu le-am observat din cauza ca era destul de intuneric ... Mai merg putin si-mi dau seama ca drumul se ramifica in 3 drumuri inguste - unul in fata si cate unul la dreapta si la stanga. Am lasat bicicleta langa 2 trunchiuri de copaci ce erau in mijlocul drumului si am mers putin pe fiecare din cele 3 drumuri sa vad ce-s cu ele ...repede mi-am dat seama ca ajunsesem intr-un loc unde vineri nu mai fusesem, niciunul din drumuri nefiind practicabil, ingustandu-se destul de mult + curgea apa pe fiecare din ele + erau pietre destul de mari pe ele. N-am avut de ales si m-am intors pana la acea ramificatie de drumuri, lunad-o de data asta pe drumul din dreapta.
Ajung apoi la o alta rascruce de drumuri, stiind de data asta ca trebuie sa aleg drumul din fata - nu sa fac curba. Putin mai sus
drumul se ramifica, da, din nou - pe de-o parte drumul coboara, pe de alta parte drumul urca - stiam din nou ca trebuie sa aleg varianta cu urcarea asta si din cauza ca stiam ca nu am avut deloc vineri de urcat ci doar de coborat pe portiunea asta de traseu. Vineri nici macar nu observasm acel drum ce coboara (adevarul e ca nici nu prea aveam cum sa-mi dau seama ca exista fiind cumva in dreapta mea la coborare si fiind concentrat la ce era in fata mea).
Trec apoi pe langa o fantana (stiam sigur ca si vineri trecusem pe langa ea), mai apoi drumul se ramifica din nou - cel din stanga ducand catre ceva cladire abandonata ... O iau in dreapta si ajung la o mica poienita prin care curgea un mic parau...un loc deosebit de frumos.
Mai urc ce urc si apoi incep sa cobor pana in Poiana Boului. De aici, din Poiana Boului, luand-o prin partea din jos a ei, am coborat prin padure pe un traseu marcat pana aproape de drumul ce duce catre complexul Suior. Am avut ocazia sa vad si 2 caprioare prin padure :).
Fiindu-mi dor de Mogosa am urcat pana acolo, unde am stat mai bine de 2h si jumatate - pur si simplu e un loc unde ma simt tare-tare bine, e poate singurul loc unde pot sa stau fara sa ma gandesc la ceva anume. Doar aici, la Mogosa am facut peste 120 de poze. Dupa ora 17 ma pornesc spre Baia Mare, dupa o zi frumoasa petrecuta in natura.
Coborarea Suiorului as putea spune la momentul de fata ca ocupa locul 2 la categoria Cele mai faine coborari off-road (candva trebuie sa acord si premiile :)) )!

Traseul pe bikemap.com poate fi vazut, datorita lui János Rusiczki, aici.

• Dificultate traseu: medie